„In tara asta, daca vrei sa faci un lucru bun, te asteapta o armata de mori de vant. Asta e concluzia trista a sufletului meu. Spitalul Crestin Chrstiana, pentru care am muncit pe branci, impreuna cu sotul meu, ani in sir, a fost ajutat de autoritati sa dispara. Era un spital pentru saraci, pentru cazurile sociale, care altfel nu pot fi ajutate. Aveam si asistenta spirituala, lucrau si maicute alaturi de personalul medical.
La noi s-a tratat, printre altii, si Petre Tutea. Dar nu s-au lasat pana nu ne-au inchis!” Nici nu apucase sa iubeasca. Avea 18 ani si deja invata sa moara. Medicii au trimis-o acasa, la Curtea de Arges, sa-si astepte sfarsitul. Copila se chinuia ingrozitor. De atata durere, mama ei a facut infarct si a fost operata de inima.
