Un articol publicat de Calin Petru Barbulescu
Bunica mea m-a invatat totul despre Craciun. Eram doar un copil. Tin minte cum am strabatut orasul pe bicicleta, impacientat, atunci cand sora mea cea mare a aruncat bomba: “Nu exista Mos Craciun! Asta e o prostie! Chiar si fraierii stiu asta!”.
Bunica mea nu era tipul sclifosit de persoana, niciodata nu a fost. Am fugit cat de repede am putut la ea, stiind ca ma pot astepta de la ea la un raspuns franc, verde in fata. Stiam ca intotdeauna imi va spune adevarul, chiar daca a-l inghiti ar fi mai dificil decat sa ii inghit unul din dropsurile cu scortisoara careia ei ii placeau asa de mult dar pe care eu le gaseam tare gretoase.
Bunica era acasa, pregatise o mancare care inca era aburinda si care mirosea dumnezeieste. Printre imbucaturi, i-am spus tot. Ea m-a asteptat sa termin de mancat.
