Un articol de Mihaela Iliescu
Braţele pot transmite informaţii care ne ajută să „decodificăm” intenţiile şi sentimentele celorlalţi.
Unul dintre cele mai bune mijloace de a intra în contact cu cineva este să îi atingem braţul acelei persoane, undeva între cot şi umăr.
Dar este înţelept să evaluăm preferinţele personale şi culturale ale acelei pesoane înainte de a face acest gest.
|
Foto: wikihow |
În zona Mediteranei, în America de Sud şi în ţările arabe, atingerea este o componentă importantă a comunicării şi armoniei sociale.
Iar dacă atingerea umană este atât de intim implicată în comunicare, atunci când nu se manifestă între doi oameni, ar trebui să ne întrebăm care ar fi cauza.
Copiii au nevoie de atingerile drăgăstoase ale părinţilor, pentru a creşte simţindu-se în siguranţă, adulţilor le prinde bine o îmbrăţişare din când în când.
Dar pe cât de puternică şi de eficientă poate fi o îmbrăţişare pentru a obţine unele favoruri şi a îmbunătăţi relaţiile personale, uneori acest gest poate fi interpretat ca o invadare a spaţiului personal.
În lumea „nebună” şi uneori lipsită de toleranţă în care trăim, o îmbrăţişare plină de bune intenţii poate fi interpretată şi ca un avans sexual.
Observarea atentă şi interpretarea comportamentului celor pe care îi întâlnim ne va ajuta să evaluam dacă într-o anumită situaţie este potrivită sau nu o îmbrăţişare.
Este bine ca atunci când intâlnim pe cineva pentru prima dată să adoptăm o atitudine cordială, ţinând braţele relaxate, cu partea exterioară expusă şi palmele vizibile, în loc să oferim o „îmbrăţişare călduroasă”. Este o modalitate foarte puternică de a transmite mesajul „ Salut, am intenţii bune!”. În acest fel putem induce o atitudine relaxată, facilitând continuarea discuţiei.
În America Latină, de exemplu, ne putem confrunta cu un abrazo – o îmbrăţişare scurtă între doi bărbaţi, care face parte din tradiţie şi înseamnă „Îmi eşti simpatic”. În timpul acestui gest, piepturile celor doi se ating, iar braţele fiecăruia cuprind spatele celuilalt.
Din pacate, sunt destui oameni care resping acest gest sau se simt foarte ciudat atunci când sunt nevoiţi să îl facă, deşi poate însemna afecţiune şi empatie.
Puţină curtoazie şi empatie înseamnă foarte mult în orice cultură, de aceea este bine să învăţăm să facem acest gest în mod corect. Iar aceasta nu diferă foarte mult de a învăţa cum să dăm mâna în mod corect.
Ca o concluzie - nu avem nevoie să ştim foarte multe lucruri despre cultura celor cu care ne întâlnim atunci când un simplu gest făcut în mod corect poate sugera bunăvoinţă, ne poate face plăcuţi, putem iniţia o discuţie, iar persoana din faţa noastră devine deschisă şi cordială.
Sursa: Joe Navarro, Dr. Marvin Karlins – „Secretele comunicării nonverbale”